Unitatea 1.2: Impactul îngrijirii informale și necesitatea sprijinului pentru îngrijitori

Această unitate oferă informații privind efectele îngrijirii informale asupra îngrijitorilor și nevoia acestora de sprijin. Prima secțiune examinează impactul îngrijirii informale asupra bunăstării îngrijitorilor, având în vedere domenii-cheie ale vieții lor — ocuparea forței de muncă, sănătatea fizică, bunăstarea emoțională și stabilitatea economică. În ceea ce privește ocuparea forței de muncă, sunt prezentate date atât la nivel european, cât și la nivel național pentru România, Cipru, Grecia, Spania și Italia.

A doua secțiune discută impactul pozitiv al îngrijirii informale, evidențiind beneficii precum împlinirea personală și simțul responsabilității, consolidarea legăturilor familiale și recompensele emoționale, dezvoltarea de noi competențe și creșterea personală, precum și contribuțiile la societate și susținerea drepturilor îngrijitorilor.

În final, unitatea abordează necesitatea crucială a sprijinului din partea angajatorilor, subliniind că recunoașterea nevoilor angajaților cu responsabilități de îngrijire aduce beneficii multiple. Sunt prezentate, de asemenea, exemple de practici favorabile îngrijitorilor, precum aranjamentele flexibile de muncă, concediile și sprijinul financiar, emanciparea și recunoașterea, formarea profesională și dezvoltarea competențelor.

Unitatea se încheie cu activități interactive concepute pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la provocările cu care se confruntă angajații cu responsabilități de îngrijire la locul de muncă, pentru a stimula empatia și pentru a sprijini identificarea unor practici favorabile îngrijitorilor.

Conținut teoretic

Efectele îngrijirii informale asupra bunăstării îngrijitorilor

Responsabilitățile de îngrijire afectează multiple dimensiuni ale vieții cotidiene a îngrijitorilor, iar efectele acestora se extind adesea dincolo de perioada imediată de acordare a îngrijirii. Această secțiune analizează modul în care îngrijirea informală influențează domenii-cheie din viața îngrijitorilor informali – ocuparea forței de muncă și sustenabilitatea economică, sănătatea fizică și bunăstarea emoțională.

Ocuparea forței de muncă

Ocuparea forței de muncă este unul dintre domeniile de viață cel mai profund afectate de responsabilitățile de îngrijire informală.

Echilibrarea muncii remunerate cu îngrijirea neremunerată generează provocări semnificative pentru persoanele cu responsabilități de îngrijire.
Aceste provocări nu sunt distribuite în mod egal: femeile sunt mult mai predispuse să își ajusteze traiectoria profesională pentru a răspunde cerințelor de îngrijire.
Munca de îngrijire este distribuită inegal între femei și bărbați, consolidând inegalitățile de gen și rolurile tradiționale de gen (EIGE, 2023; European Commission, 2021). Rolurile de îngrijire sunt atribuite în mod tradițional femeilor într-o măsură mult mai mare decât bărbaților (World Bank, 2022; Guga & Șindreșan, 2021).

Impactul asupra opțiunilor de angajare

Îngrijirea poate influența angajarea în multiple moduri:

Reducerea numărului de ore de lucru;
Tranziția către locuri de muncă part-time sau flexibile;
Refuzarea promovărilor;
Părăsirea completă a pieței muncii.

Femeile sunt mai predispuse să își reducă programul de lucru, să treacă la locuri de muncă part-time sau să se pensioneze anticipat pentru a oferi îngrijire (European Commission, 2021).

Consecințe

În timp, aceste ajustări contribuie la inegalități de gen în ceea ce privește veniturile, evoluția profesională și drepturile de pensie.
În același timp, angajatorii și economiile se confruntă cu niveluri mai scăzute de productivitate și cu o participare redusă pe piața muncii, în special pe fondul îmbătrânirii populației și al creșterii cererii de îngrijire.

Diferențe la nivel european

Efectele îngrijirii informale asupra ocupării forței de muncă variază în Europa, în funcție de regimurile de bunăstare, structurile pieței muncii și disponibilitatea serviciilor formale de îngrijire pe termen lung.

În țările în care sprijinul public pentru îngrijire este limitat, familiile — și în special femeile — suportă o parte mai mare a poverii, ceea ce conduce la diferențe de gen în ocuparea forței de muncă.

Date la nivelul UE

Aproape 28% dintre femei lucrează part-time, comparativ cu doar 8% dintre bărbați (Eurostat, 2025a).

Una din trei femei angajate și-a întrerupt activitatea din cauza îngrijirii copiilor, comparativ cu doar 1,3% dintre bărbați (2018) (European Parliament, 2025).
Furnizorii de îngrijire informală pe termen lung se află adesea sub vârsta de pensionare, ceea ce generează conflicte puternice între viața profesională și cea privată (European Parliament, 2025).

Date la nivel național

Ratele de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor rămân semnificativ mai scăzute decât cele ale bărbaților în toate cele cinci țări.

Diferențele de gen variază de la aproximativ 9 puncte procentuale în Spania, la peste 15 puncte procentuale în România și Grecia, și aproape 20 de puncte procentuale în Italia.

Aceste diferențe reflectă atât bariere structurale, cât și distribuția inegală a responsabilităților de îngrijire între femei și bărbați.

În plus, datele naționale evidențiază vulnerabilități specifice în rândul femeilor îngrijitoare și al lucrătoarelor în vârstă:

În Cipru, doar 21% dintre femeile îngrijitoare cu vârste între 50 și 64 de ani sunt angajate, comparativ cu 62% dintre bărbații din aceeași grupă de vârstă.
În Spania, dintre femeile cu responsabilități de îngrijire, 17,4% lucrează part-time, comparativ cu doar 3,5% dintre bărbați.

Stabilitatea economică

Reducerea participării la muncă și îngrijirea neremunerată conduc la vulnerabilitate financiară în rândul femeilor. Îngrijitorii informali depind adesea de sprijinul financiar al familiei sau de ajutoare guvernamentale minime (Eurofound, 2020). Îngrijirea informală crește stresul financiar și reduce independența financiară pe termen lung (Koomson et al., 2024).
Diferența de gen în domeniul pensiilor la nivelul UE: 26% → femeile primesc, în medie, aproximativ cu un sfert mai puțin la pensie decât bărbații (EIGE, 2024).
Impactul pensionării este mai puternic în rândul femeilor cu responsabilități de îngrijire: scăderea procentuală a veniturilor după pensionare este mai mare în rândul femeilor și persistă mai mult în timp. Aceasta conduce la un risc crescut de dificultăți financiare și sărăcie la vârste înaintate (Maura & Profeta, 2024).
Femeile active câștigă, de asemenea, mai puțin decât bărbații: în medie, femeile din UE câștigă 69% din veniturile partenerului, ceea ce poate conduce la o influență mai redusă în procesul decizional, precum și la dependență financiară sporită, autonomie limitată și vulnerabilitate crescută.
21% dintre femeile aflate în cuplu din UE, cu vârste între 18 și 64 de ani, trăiau în 2019 în gospodării în care partenerul era singurul susținător financiar, comparativ cu doar 6% dintre bărbați (EIGE, 2024).

Bariere structurale

Aceste disparități nu sunt doar rezultatul unor alegeri individuale, ci sunt puternic modelate de bariere structurale:

Accesul limitat la serviciile formale de îngrijire, corelat cu piețe ale muncii rigide, care nu permit aranjamente flexibile de lucru, și cu politici insuficient orientate spre familie (de exemplu, concedii flexibile, sprijin financiar pentru îngrijitori etc.) îngreunează menținerea femeilor în locuri de muncă stabile și bine remunerate în timp ce oferă îngrijire membrilor familiei.
Lipsa recunoașterii îngrijirii informale, percepută cel mai adesea ca o datorie feminină, conduce la absența compensațiilor financiare pentru îngrijitori și la o vizibilitate redusă a muncii acestora.
Lipsa unei formări adecvate afectează atât bunăstarea îngrijitorilor, cât și calitatea îngrijirii furnizate.

Valoarea economică a îngrijirii informale

Deși adesea nerecunoscută, munca îngrijitorilor informali are o valoare economică semnificativă, care lipsește în mare măsură din statisticile oficiale și reprezintă o contribuție neglijată la sistemele naționale de bunăstare și de îngrijire.
Dacă îngrijirea informală ar fi remunerată la tarifele pieței, aceasta ar reprezenta între 2,4% și 2,7% din PIB-ul UE.
În același timp, reducerea participării la muncă și pensionarea anticipată în rândul îngrijitorilor generează o pierdere de venituri fiscale de aproximativ 1% din PIB (Huis in ’t Veld et al., 2022).
În practică, persoanele care oferă îngrijire informală subvenționează sistemele publice de îngrijire pe termen lung prin munca lor neremunerată.

Există o nevoie urgentă de compensare financiară și de investiții atât în sistemele de îngrijire formală, cât și în cele informale, precum și de recunoaștere a îngrijirii informale.

Impact asupra femeilor cu responsabilități de îngrijire

Pe termen lung, întreruperile în activitatea profesională și reducerea programului de lucru contribuie la menținerea unor diferențe persistente de gen în ceea ce privește veniturile, evoluția carierei și drepturile de pensie.
Trăirea într-o stare de dependență financiară crescută față de partener este asociată cu:
- efecte negative asupra sănătății fizice și mintale;
- oportunități reduse de participare la educație sau la muncă remunerată;
- un risc mai ridicat de a deveni victimă a violenței domestice (EIGE, 2024).
Angajatorii și economiile suportă, la rândul lor, costurile acestor disparități de gen, prin pierderi de productivitate și scăderea participării pe piața muncii, în special pe măsură ce cererea de îngrijire crește.

Sănătatea fizică

Bunăstarea emoțională

Deși îngrijirea poate întări legăturile familiale, aceasta exercită, de asemenea, o presiune considerabilă asupra sănătății mintale a îngrijitorilor (Schulz & Sherwood, 2008; Raffnson, Shankar & Steptoe, 2015). Principalele provocări pot lua diferite forme, precum:

Estomparea limitelor personale atunci când îngrijitorii trebuie să ofere sprijin intim (de exemplu, pentru igienă sau suport medical);
Conflicte și tensiuni în cadrul familiei la luarea deciziilor privind rutinele zilnice sau aranjamentele de îngrijire;
Stres constant și îngrijorare cu privire la sănătatea și bunăstarea rudelor dependente, ceea ce poate reprezenta o povară emoțională majoră;
Izolare socială, întrucât implicarea socială devine dificilă și limitată din cauza responsabilităților de îngrijire;
Risc crescut de probleme de sănătate mintală, precum anxietatea, depresia și epuizarea emoțională (Raffnson, Shankar & Steptoe, 2015; Schulz & Sherwood, 2008);
Probabilitate ridicată de burnout, în special în rândul îngrijitorilor pe termen lung care nu au acces la centre de respiro sau la rețele de sprijin (Gérain & Zech, 2019);
Utilizare redusă a serviciilor profesionale de sănătate mintală, deoarece îngrijitorii își neglijează adesea propriile nevoi, nu au timp și chiar prioritizează nevoile persoanei dependente în detrimentul propriilor nevoi (Awosoga et al., 2020).

Soluții posibile pentru angajatori și serviciile publice pentru protejarea bunăstării emoționale a îngrijitorilor informali angajați

Soluții	Angajatori	Servicii publice
Facilități și drepturi de muncă flexibilă pentru reducerea stresului cronic și a epuizării	Crearea unui proces confidențial de auto-identificare a angajaților îngrijitori Asigurarea unor programe de lucru predictibile Oferirea de opțiuni de muncă la distanță / hibride Garantarea micro-pauzelor plătite Permiterea turelor fracționate sau a săptămânilor de lucru comprimate Posibilitatea ajustării temporare a volumului de muncă Acordarea a cel puțin 3–5 zile plătite pentru îngrijire, fără penalizări de carieră	Oferirea de ghiduri privind acomodările favorabile îngrijitorilor Elaborarea și diseminarea de politici-model de sprijin pentru angajați Înființarea unei linii telefonice dedicate lucrătorilor și departamentelor HR pentru problematica îngrijirii
*Centre respiro* pentru reducerea suprasolicitării emoționale și a izolării**	Oferirea de subvenții sau vouchere pentru servicii de respiro la domiciliu / de zi Permiterea programării serviciilor de respiro în timpul orelor de lucru Integrarea de linkuri de programare directă în portalurile HR	Extinderea serviciilor de respiro de zi (6–10 ore) pentru a acoperi programul de lucru Furnizarea de respiro rezidențial (cu cazare 2–3 nopți) pentru îngrijitori Asigurarea serviciilor de respiro de urgență pentru nevoi acute, spitalizări sau epuizarea îngrijitorului Simplificarea criteriilor de eligibilitate pentru accesul la respiro Furnizarea de servicii de transport acolo unde este necesar
Sprijin între egali la locul de muncă pentru îmbunătățirea mecanismelor de adaptare	Organizarea de grupuri lunare de sprijin între egali (fizic sau online), co-facilitate de un psiholog Oferirea de sesiuni de micro-învățare privind stabilirea limitelor și gestionarea conversațiilor dificile în familie	Alocarea unui „navigator de îngrijire” pentru îngrijitorii angajați, pentru conectarea acestora la beneficii, servicii de respiro și servicii de sănătate mintală
Dotarea locuințelor pentru reducerea efortului fizic	Oferirea de subvenții sau vouchere pentru echipamente esențiale (lifturi de transfer, cearșafuri de alunecare, centuri de transfer, paturi/scaune reglabile) Negocierea de reduceri pentru achiziții în volum de echipamente de îngrijire Acordarea de concediu plătit pentru livrarea și instalarea echipamentelor Asigurarea accesului rapid la o linie de asistență de fizioterapie / terapie ocupațională pentru ghidaj la instalare	Acordarea de granturi condiționate de venit pentru echipamente esențiale Crearea de biblioteci comunitare de echipamente (împrumut pe termen scurt) Evaluări rapide la domiciliu realizate de terapeuți ocupaționali (țintă: maxim 7 zile de la trimitere) Aplicarea scutirilor de TVA / rambursărilor pentru dispozitivele prescrise
Tele-îngrijire inteligentă și programare coordonată	Cofinanțarea senzorilor de cădere, a dozatoarelor de medicație cu alerte și a alarmelor de ieșire din pat Oferirea de licențe pentru aplicații de calendar partajat / coordonare a îngrijirii Permiterea excepțiilor pentru notificări legate de îngrijire în timpul programului de lucru Includerea unei instruiri scurte pentru utilizarea instrumentelor de tele-îngrijire	Subvenționarea tele-îngrijirii pentru gospodăriile cu nevoi ridicate Integrarea alertelor de tele-îngrijire cu sistemele de triaj ale asistenței comunitare și ale medicilor de familie Stabilirea standardelor de interoperabilitate pentru ca dispozitivele să fie integrate în planurile de îngrijire Furnizarea de formare de bază în competențe digitale pentru îngrijitori și gospodării

Deși sistemele naționale nu îi discriminează în mod explicit, normele și așteptările sociale plasează responsabilitățile de îngrijire în mod disproporționat asupra femeilor.

Societățile „familiste” se așteaptă ca îngrijirea informală să fie asumată și normalizată în cadrul familiei, în special de către femei, stigmatizând instituționalizarea și amplificând sentimentele de vinovăție și obligație în rândul generațiilor mai tinere.

Îngrijirea informală nu este recunoscută ca un rol care să merite compensare, fiind considerată o chestiune exclusiv familială, ceea ce îi lasă pe îngrijitori mai expuși insecurității economice și inegalităților sociale.

Impactul pozitiv al îngrijirii informale

Deși îngrijirea este adesea asociată cu povara și dificultățile, studiile arată existența unor efecte pozitive asupra îngrijitorilor, în domenii precum viața de familie, dezvoltarea personală și contribuția la societate

Satisfacția resimțită și simțul datoriei

Îngrijirea este profund ancorată în normele culturale și așteptările morale, în special în societățile în care solidaritatea intergenerațională rămâne puternică (Broese Van Groenou & De Boer, 2016). Pentru mulți, oferirea zilnică de îngrijire unui părinte vârstnic, soț/soție sau unei rude nu este trăită exclusiv ca o povară, ci ca o împlinire a datoriei și a reciprocității.

Îngrijitorii descriu adesea rolul lor ca pe un act de întoarcere a îngrijirii primite în copilărie sau de-a lungul vieții, consolidând astfel continuitatea între generații.
Acest sentiment al obligației morale le oferă îngrijitorilor satisfacția rolului, definită ca împlinirea derivată din îndeplinirea cu succes a unui rol semnificativ și valorizat social.
Din această perspectivă, îngrijirea satisface nu doar nevoi instrumentale, ci și dorința îngrijitorului de coerență morală și de afirmare a identității (Broese Van Groenou & De Boer, 2016).
Cercetările arată că satisfacția rolului și capacitatea de a identifica aspecte pozitive ale îngrijirii sunt asociate cu un nivel mai scăzut al simptomelor depresive și cu o povară redusă în rândul îngrijitorilor, sugerând că aceste evaluări pozitive atenuează consecințele negative ale îngrijirii asupra sănătății mintale. Studiile evidențiază faptul că aspectele pozitive ale îngrijirii, inclusiv sentimentul de competență și câștigul personal rezultat din îndeplinirea datoriei, contribuie la reglarea poverii resimțite de îngrijitori și mediază relația dintre satisfacția față de viață și distresul psihologic (Fauziana et al., 2018; Van Droogenbroeck et al., 2025).

Consolidarea legăturilor familiale și recompensele emoționale

Îngrijirea are un caracter relațional, influențând și remodelând dinamica familiei.

Responsabilitățile de îngrijire împărtășite favorizează cooperarea între frați, rude extinse și soți, consolidând solidaritatea intrafamilială.
Intimitatea cotidiană a îngrijirii – sprijinul oferit la mesele zilnice, igienă personală sau mobilitate – poate aprofunda legăturile emoționale dintre îngrijitor și beneficiar.
Aceste procese relaționale generează recompense emoționale semnificative. Cercetările arată că comportamentele prosociale, precum îngrijirea, sporesc bunăstarea prin generarea de sentimente de empatie, compasiune și recunoștință. Îngrijitorii experimentează adesea satisfacție atunci când observă că persoana iubită se simte mai confortabil sau își exprimă aprecierea pentru eforturile depuse. Aceste schimburi afective creează un circuit de feedback care consolidează atât relația de îngrijire, cât și reziliența emoțională a îngrijitorului. În mod important, aceste recompense emoționale pot atenua stresorii asociați îngrijirii, oferind un echilibru în contexte altfel solicitante (Lee & Li, 2022).

Dezvoltarea de noi competențe

Îngrijirea constituie, de asemenea, un spațiu important de dobândire a competențelor și de dezvoltare a abilităților.

Experiențele de îngrijire pot fi înțelese ca experiențe de tip „mastery” (stăpânire), care sporesc încrederea indivizilor în propria capacitate de a gestiona situații complexe și incerte.
Îngrijitorii raportează frecvent îmbunătățiri în ceea ce privește:
- răbdarea, cultivată prin gestionarea rutinelor repetitive, a recuperării lente sau a declinului progresiv;
- empatia, dezvoltată prin interacțiunea zilnică cu vulnerabilitatea și dependența;
- managementul timpului, întrucât îngrijitorii trebuie să coordoneze sarcini specifice, precum vizitele medicale, activitățile domestice și responsabilitățile profesionale (CEDEFOP, 2024).
Aceste competențe sunt înalt transferabile în alte domenii ale vieții, inclusiv la locul de muncă și în implicarea civică.
Proiecte finanțate de Comisia Europeană, precum Care4Skills și Care4U, abordează în mod specific nevoile de formare ale forței de muncă din domeniul îngrijirii, facilitând schimbul de cunoștințe privind practicile cotidiene și consolidând competențele digitale și de îngrijire centrată pe persoană în țările UE. Astfel, îngrijirea funcționează ca un proces de învățare experiențială, modelând îngrijitorul într-un individ mai adaptabil, mai atent la siguranță și mai competent din punct de vedere social, cu abilități tot mai recunoscute și valorizate în cadrul sistemelor europene de sănătate și asistență socială.

Dezvoltare personală și reziliență

Îngrijirea poate favoriza reziliența, definită ca abilitatea de a se adapta pozitiv la adversitate.

Imprevizibilitatea zilnică a îngrijirii – crize de sănătate, tensiune emoțională sau provocări birocratice – solicită flexibilitate, ingeniozitate și capacități de rezolvare a problemelor.
În timp, aceste strategii de adaptare consolidează rezistența psihologică.
Îngrijirea contribuie adesea la dezvoltarea personală. Frecvent, îngrijitorii raportează o apreciere mai profundă a vieții, relații mai puternice și un sens sporit al scopului. În multe cazuri, îngrijirea transformă imaginea de sine: indivizii se percep ca fiind mai puternici, mai răbdători și mai compasivi. Acest proces ilustrează faptul că îngrijirea, deși solicitantă, poate reprezenta un catalizator profund al dezvoltării identității și al împlinirii personale (Autio et al., 2024; Opsomer et al., 2022).

Contribuția la societate și susținerea drepturilor în domeniul îngrijirii

La nivel societal, îngrijirea neremunerată reprezintă o formă semnificativă de capital social.

În țările în care sistemele de îngrijire pe termen lung rămân subdezvoltate sau fragmentate, familiile asigură cea mai mare parte a îngrijirii zilnice, substituind, în mod efectiv, serviciile profesionale.
Valoarea economică a acestei munci neremunerate este considerabilă, degrevând sistemele publice de costuri pe care acestea nu le pot sau nu doresc să le suporte. Astfel, îngrijitorii susțin nu doar propriile familii, ci și reziliența sistemelor de protecție socială în ansamblu (EIGE, 2021; EIGE, 2023).
Mai mult, îngrijitorii devin adesea susținători activi ai drepturilor în domeniul îngrijirii. Prin experiența directă a deficiențelor sistemice – servicii limitate, presiuni financiare, lipsă de formare – ei dobândesc o înțelegere unică a lacunelor de politică publică. Mulți canalizează aceste experiențe în forme colective de acțiune: participarea la asociații ale îngrijitorilor, susținerea unor politici publice mai favorabile sau creșterea gradului de conștientizare privind drepturile beneficiarilor de îngrijire și ale îngrijitorilor.
Încadrată în sfera implicării civice, îngrijirea depășește astfel spațiul privat și pătrunde în domeniul public, contribuind la schimbarea politicilor și la recunoașterea îngrijirii ca drept social fundamental (EIGE, 2023).
Îngrijitoarele, în special, devin agenți-cheie ai schimbării de politici și contribuie la recunoașterea îngrijirii ca drept social fundamental, și nu doar ca responsabilitate privată, feminized (Alvariño, 2025).

Aspecte pozitive evidențiate

Îngrijirea este adesea trăită ca o împlinire a datoriei și a reciprocității, și nu exclusiv ca o povară.

Responsabilitățile de îngrijire împărtășite favorizează cooperarea și consolidează solidaritatea dintre membrii familiei.

Îngrijirea le permite îngrijitorilor să dobândească sau să își dezvolte noi competențe, precum managementul timpului, empatia și răbdarea.

Îngrijirea contribuie la dezvoltarea personală, favorizând o apreciere mai profundă a vieții și un sens sporit al scopului.

Îngrijitorii informali susțin sistemele de protecție socială și devin tot mai activi în promovarea drepturilor în domeniul îngrijirii.

Necesitatea sprijinului din partea angajatorilor și a organizațiilor

Echilibrarea muncii cu responsabilitățile de îngrijire

Oferirea de îngrijire informală pe termen lung rudelor reprezintă o realitate în creștere pentru mulți angajați. Aceasta este frecvent asociată cu poveri semnificative de natură fizică, emoțională și financiară.

Echilibrarea responsabilităților profesionale cu sarcinile de îngrijire poate conduce la stres, oboseală și scăderea productivității.
În unele cazuri, angajații cu responsabilități de îngrijire pot fi chiar nevoiți să părăsească complet piața muncii.
În absența unui sprijin adecvat, îngrijitorii informali prezintă un risc crescut de epuizare, rezultate slabe în planul sănătății și insecuritate economică.
Aceste riscuri afectează, în cele din urmă, și angajatorii, prin creșterea absenteismului, a fluctuației de personal și prin scăderea performanței (Eurofound, 2025).

De ce ar trebui angajatorii să acționeze?

Echilibrul dintre viața profesională și cea privată este esențial pentru angajați în general și cu atât mai mult pentru cei cu responsabilități de îngrijire.

Prin recunoașterea nevoilor angajaților cu responsabilități de îngrijire, angajatorii pot reduce stresul, pot reține personalul și pot îmbunătăți productivitatea (Hlebec et al., 2024).
Pentru îngrijitorii care nu sunt încadrați în muncă, angajatorii pot implementa practici de recrutare țintite, aliniate Directivei privind echilibrul dintre viața profesională și viața privată:
- oferirea de programe de reintegrare profesională;
- furnizarea de aranjamente de muncă part-time sau job-sharing;
- menționarea explicită a opțiunilor de muncă flexibilă în anunțurile de angajare;
- eliminarea prejudecăților față de întreruperile în carieră în procesele de selecție;
- managerii pot lua, de asemenea, în considerare programe de revenire treptată la muncă, oportunități de muncă la distanță și trasee clare de promovare care să țină cont de realitățile îngrijirii (European Commission, 2019a).

Rolul angajatorilor și al organizațiilor

Angajatorii și organizațiile joacă, așadar, un rol esențial în sprijinirea angajaților care au și responsabilități de îngrijire.

Prin implementarea unor aranjamente de muncă flexibile, oferirea accesului la informații și servicii de consiliere și promovarea unei culturi a înțelegerii, organizațiile pot sprijini angajații în gestionarea mai eficientă a dublei lor responsabilități.
Astfel de măsuri nu doar că îmbunătățesc bunăstarea și reziliența îngrijitorilor, ci contribuie și la retenția personalului, la loialitatea angajaților și la stabilitatea organizațională pe termen lung (Hlebec et al., 2024).
În plus, furnizarea unui sprijin structurat pentru îngrijitorii informali se aliniază obiectivelor mai largi de responsabilitate socială și contribuie la un mediu de lucru mai incluziv și mai echitabil. Pe măsură ce populațiile îmbătrânesc și cererea de îngrijire pe termen lung crește, organizațiile care adoptă o viziune prospectivă și recunosc nevoile îngrijitorilor angajați vor fi mai bine poziționate pentru a răspunde schimbărilor demografice, menținând în același timp o forță de muncă sănătoasă și motivată (Hlebec et al., 2024; Eurofound, 2015).

Angajatorii nu mai pot trata îngrijirea ca pe „problema altcuiva”. Pe măsură ce o parte tot mai mare a angajaților realizează, în mod discret, o a doua tură de muncă invizibilă, sprijinul proactiv a devenit o strategie centrală de gestionare a forței de muncă – una care protejează productivitatea, reține personalul cu experiență și promovează incluziunea.

„A doua tură invizibilă”: de ce îngrijirea afectează locul de muncă

O parte semnificativă și în creștere a forței de muncă actuale jonglează cu un al doilea loc de muncă, adesea invizibil, cu normă întreagă: oferirea de îngrijire informală părinților vârstnici, soților bolnavi sau rudelor cu dizabilități. Acest dublu rol de angajat și îngrijitor generează o presiune fizică și emoțională considerabilă, care se reflectă inevitabil la locul de muncă. Stresul asociat gestionării programărilor medicale, a finanțelor și a nevoilor zilnice de îngrijire poate conduce la prezenteism, situație în care angajații sunt prezenți fizic la muncă, dar distrași mental și mai puțin productivi. De asemenea, acesta determină rate mai ridicate de absenteism din cauza urgențelor legate de îngrijire. În absența unui sprijin adecvat, organizațiile riscă să epuizeze și să piardă angajați cu experiență, care sunt forțați să își reducă programul de lucru, să refuze promovări sau să părăsească complet piața muncii pentru a-și gestiona responsabilitățile domestice (Das et al., 2024).

O investiție strategică: argumentul economic pentru sprijin

Implementarea sprijinului pentru angajații-îngrijitori nu reprezintă doar un gest de compasiune, ci o strategie de afaceri esențială, cu un randament clar al investiției. Prin oferirea de aranjamente flexibile de muncă, acces la resurse pentru îngrijitori și promovarea unei culturi manageriale bazate pe înțelegere, angajatorii pot diminua direct impactul negativ al stresului asociat îngrijirii (Hlebec et al., 2024). Acest tip de sprijin este demonstrat ca sporind retenția personalului, deoarece angajații care se simt valorizați și susținuți sunt mult mai predispuși să rămână loiali organizației. De asemenea, sporește productivitatea și implicarea, întrucât reducerea stresului din viața privată permite angajaților să fie mai concentrați și mai eficienți în rolurile lor profesionale. În ultimă instanță, acest sprijin reprezintă o investiție în construirea unei forțe de muncă reziliente, stabile și puternic motivate (Fuller, 2024).

Construirea unei culturi incluzive pentru viitor

În plus, oferirea unui sprijin solid pentru îngrijitori constituie o modalitate puternică și concretă de a promova obiectivele de Diversitate, Echitate și Incluziune (DEI). Din punct de vedere statistic, responsabilitățile de îngrijire continuă să afecteze în mod disproporționat femeile angajate, iar lipsa sprijinului poate deveni o barieră majoră în calea progresului lor profesional (EIGE, 2021). Prin elaborarea de politici care recunosc și abordează aceste responsabilități externe, organizațiile pot reține mai eficient femeile și pot asigura un parcurs mai echitabil către poziții de conducere. Promovarea unui mediu de lucru favorabil îngrijitorilor transmite un mesaj clar că organizația își valorizează angajații, contribuind la construirea unei culturi organizaționale centrate pe om, care consolidează reputația instituției și o transformă într-un angajator dezirabil (EIGE, 2023).

Exemple de practici favorabile îngrijitorilor

ARANJAMENTE DE MUNCĂ FLEXIBILE Family Working Manifesto (Italia – NHOA Energy, 2020) promovează munca la distanță, programele de lucru flexibile și recunoașterea unor drepturi precum timpul pentru familie, bunăstarea (fizică și mintală) și responsabilitățile parentale

CONCEDII ȘI SPRIJIN FINANCIAR KPMG România (2023): în cadrul unui program pilot, oferă 5–7 zile suplimentare de concediu plătit pentru angajați, pentru sprijinirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată, precum și concediu pentru studii. Inițiativa recunoaște importanța odihnei și a timpului personal, în special pentru angajații cu responsabilități de îngrijire. Inițiativa #RiParto (Italia): finanțează programe de welfare corporativ care oferă sprijin psihologic, fizic și financiar, precum și stimulente pentru revenirea la muncă după naștere sau adopție. Implementarea la nivelul Italiei variază regional, cu strategii diferite precum vouchere, creșe și scheme de concedii parentale pentru îmbunătățirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată (Presidenza del Consiglio dei Ministri – Dipartimento per le politiche della famiglia, 2022).

ÎMPUNTERNICIRE ȘI RECUNOAȘTERE Legea regională Emilia-Romagna (Italia, 2014) este prima lege din Europa care definește îngrijitorul informal. Aceasta acordă îngrijitorilor drepturi la informare, formare, sprijin psihologic, alocații financiare și reprezentare. De asemenea, instituie o „Zi a îngrijitorului”. Citizens: Empowering Women Caregivers (Spania), dezvoltat de Fundația pentru Femei din Spania, oferă ghiduri, ateliere și spații de participare pentru femeile îngrijitoare, în vederea concilierii îngrijirii cu dezvoltarea personală și profesională. Centre de zi și unități mobile pentru persoanele cu demență și familiile acestora (Grecia), dezvoltate de Asociația Greacă pentru Boala Alzheimer și Tulburări Asemănătoare (Alzheimer Hellas). Programul combină îngrijirea clinică cu servicii psihosociale, ajungând la familii din mai multe regiuni. Îngrijitorii beneficiază de consiliere, educație și empowerment prin programe culturale inovatoare precum „Scriem cartea vieții noastre de cuplu” și „Vocea îngrijitorului”, care valorifică povestirea și teatrul pentru a construi reziliență emoțională și a crește gradul de conștientizare publică. Recunoscut ca model de îngrijire holistică a demenței și de incluziune a îngrijitorilor, acesta oferă un cadru replicabil pentru alte țări.

FORMARE ȘI DEZVOLTARE DE COMPETENȚE School for Carers (Spania, Fundația „la Caixa”, 2018) oferă ateliere online pentru îngrijitorii familiali privind îngrijirea fizică, nutriția, sprijinul emoțional și autoîngrijirea. Entrena Empleo (Spania), dezvoltat de Fundația Santa María la Real, sprijină femeile care revin pe piața muncii după perioade de șomaj de lungă durată petrecute în activități de îngrijire neremunerată. Programul pune accent pe importanța sănătății mintale a îngrijitorilor și recunoaște competențele valoroase dobândite prin activitatea de îngrijire. Matia Eskola (Spania) este un portal online cu cursuri, materiale video și resurse pentru îngrijitori, axat pe bune practici în îngrijirea și însoțirea persoanelor vârstnice, precum și pe conștientizarea procesului de îmbătrânire și a nevoilor specifice acestei categorii.