- Europa se confruntă cu o îmbătrânire rapidă a populației, ponderea persoanelor de 65+ ani fiind estimată să atingă niveluri record până în 2050.
- Îngrijirea pe termen lung (ÎTL) sprijină persoanele care nu mai pot gestiona independent viața zilnică, prin asistență medicală, socială și personală.
- Îngrijirea formală (furnizată de profesioniști plătiți și instruiți, în spitale, centre rezidențiale sau servicii comunitare) este tot mai constrânsă de probleme legate de disponibilitate, accesibilitate financiară și calitate. Listele de așteptare, costurile ridicate și deficitul de personal lasă mulți vârstnici fără sprijinul necesar
- Îngrijirea informală (asigurată de membri ai familiei, prieteni sau vecini) acoperă până la 80% din totalul nevoilor de îngrijire din Europa, dar rămâne subevaluată și invizibilă. Ea reprezintă, în fapt, adevărata coloană vertebrală a sistemului, însă această contribuție este adesea ignorată și insuficient recunoscută.
- Îngrijirea informală este profund marcată de dimensiunea de gen: femeile, în special fiicele și nurorile, își asumă majoritatea responsabilităților.
- Îngrijirea informală poate aduce satisfacție personală și dezvoltare de competențe, dar implică și costuri semnificative, inclusiv presiune emoțională, sacrificii financiare și efecte negative asupra sănătății și ocupării forței de muncă.
- Tradițiile culturale ale solidarității intergeneraționale susțin îngrijirea informală, însă reducerea dimensiunii familiilor face acest model nesustenabil în absența unei recunoașteri și a unui sprijin adecvat.
- În absența resurselor și a perioadelor de respiro, îngrijitorii din familie se confruntă cu epuizare și izolare socială, ceea ce afectează atât bunăstarea lor, cât și reziliența sistemului de îngrijire.
- Îngrijirea informală este esențială pentru susținerea sistemelor de îngrijire pe termen lung din Europa, dar are efecte profunde asupra bunăstării îngrijitorilor.
- Impact asupra ocupării forței de muncă: Femeile sunt mult mai predispuse decât bărbații să își reducă timpul de lucru, să lucreze part-time sau să iasă prematur de pe piața muncii pentru a oferi îngrijire. Acest fapt generează decalaje persistente de gen în ratele de ocupare în întreaga Europă.
- Impact fizic: Sarcinile de îngrijire (precum ridicarea, îmbăierea, sprijinul pentru mobilitate) determină probleme musculo-scheletice, oboseală și afecțiuni cronice de sănătate.
- Impact emoțional: Îngrijitorii se confruntă cu stres, estomparea limitelor personale, tensiuni și conflicte familiale, izolare socială, epuizare (burnout) și anxietate, precum și cu o presiune psihologică de lungă durată, deși uneori se consolidează și legăturile familiale.
- Recunoaștere: Îngrijirea este adesea considerată o datorie privată, de familie, fiind rareori compensată sau recunoscută formal. Lipsa formării și a sprijinului instituțional reduce calitatea îngrijirii oferite și afectează bunăstarea îngrijitorilor.
- Impact financiar: Îngrijirea neplătită conduce la vulnerabilitate pe termen lung, mulți îngrijitori (în special femeile) bazându-se pe resursele familiei sau pe sprijin public limitat.
- Așteptări culturale: Normele „familiste” definesc îngrijirea ca o datorie a femeilor și instituționalizarea ca fiind rușinoasă sau nepotrivită, consolidând vinovăția și invizibilitatea îngrijirii informale în politicile publice.
